Cum ar arata un sejur la Constanta?

Posted On martie 23, 2017

Este ora 01:45, orice persoană normală ar dormi la ora asta, cu toate acestea eu stau în gara din Craiova așteptând trenul. Nu îmi dau seama dacă afară este răcoare sau nu, sunt mult prea entuziasmată. Am plecat de acasă cu o oră în urmă, îmi era teamă că voi pierde trenul, deși acesta se formează de la noi din oraș. Gara este aproape pustie.

Constanța… Mare… doar gândul este de ajuns pentru a putea simți valurile sau mai bine spus ceea ce cred că sunt valurile. Nu am fost niciodată la mare, de ce? Habar nu am. Nu prea le-am avut cu vacanțele, deși mi-am dorit să văd marea încă de mică. Îmi amintesc și acum cum în urmă cu două săptămâni iubitul meu mi-a înmânat tichetele spre „rai” (mai simplu spus două bilete de tren: destinația: Constanța) și m-a întrebat cât vreau să stăm.  Aoleo dacă tot vorbim de el… unde a dispărut? Mă uit pierdută în gară, distrasă de ale mele gânduri nici nu am observat când a dispărut. Este la casă probabil întreabă de tren, de ce s-or grăbi oamenii ăștia când mai sunt 10 minute până ar trebui să plece? Fără să vreau mă uit la ceas 02:20, aoleo am visat o juma de oră?!? 

• Să mergem se pare că trenul se va forma la ultima linie. 

Ne găsim locurile și al meu adoarme după primele 20 de minute. Este obosit, până la 22:00 a fost de gardă și acum merge cu mine la mare. A ales trenul de 02:00 ca să ajungem mai repede fără alte opriri gigantice știe că deabia rezist la drumul ăsta, dar la unul mai lung? Îl las să doarmă și încep să cercetez pagina celor de la Hotel Aurora Mamaia, eu nu pot dormi din cauza emoțiilor. Hmm haideți să vedem ce surprize mi-a făcut iubi, el nu știe că am aflat că vom sta la Hotel Aurora. Voia să fie totul surpriză, dar a uitat rezervarea pe mail și am descoperit-o. (Cine a spus că femeile nu sunt bune de detectivi?) 

După câteva ore am ajuns la Hotel. Măreața construcție ne întâmpină veselă, aș fugi chiar acum în mare, dar trebuie să ne mai și cazăm. La recepție un domn super drăguț, cu zâmbetul pe față. Rezist tentației de a scoate oglinda și a mă uita dacă am ceva pe față. Avem camera la etajul 7 al hotelului, aproape simt că leșin uitându-mă la bagaje și gândindu-mă la scări. Cu toate acestea descoperim rapid lifturile hotelului. Pentru prima oară nu mi-a mai fost frică să merg cu liftul, sunt atât de silențioase încât teama s-a risipit rapid. V-am spus că era să îl omor pe al meu când am aflat că vom sta la etajul 7? Ei bine acum îmi vine să îl pup. Nici nu am văzut camera, că geamul imens care ne prezintă marea m-a cucerit. Doamne cât este de mare și de albastră! Cine ar fi crezut că Marea Neagră este defapt albastră?!?

• Dacă vrei poți să o vezi și de aproape nu doar de la geam. (Desigur că am pierdut iar câteva minute bune în fața geamului fără ca măcar să îmi dau seama). 

Am coborât pe scări, nu mai rezistam să aștept liftul deși apărea că era la etajul 5. La scurt timp nisipul fin se juca cu picioarele mele, eram atât de aproape de mare, de valuri încât îmi venea să țip de bucurie. Câțiva pași și apa rece îmi acoperea degetele de la picioare. Nu aveam curaj să merg mai în față, dar nici nu voiam să plec. Am stat așa, alături de iubitul meu cred că 2 ore. Voiam să mă bucur de mare, de soare, de frumusețea combinației dintre cele două.

Când am reușit să plecăm de acolo am mers direct la Restaurantul Mamaia, nu mai știu ce am mâncat, dar a fost delicios. Îmi amintesc însă băuturile lor spectaculoase, o gamă largă de arome mi-a invadat gura. Aș fi vrut să mergem din nou la mare, dar iubitul meu mi-a spus că mă duce la o mare mai mică. Era vorba de piscina Mamaia, am mai fost la piscină, dar una atât de amuzantă ca aceasta nu am întâlnit. Ne-am amestecat printre copii și părinți și am avut parte de o superbă distracție la piscină.

Ziua am terminat-o pe plajă, admirând apusul soarelui. A fost foarte frumos și romantic, noi doi, soarele apunând și marea liniștitoare.  Ne propusesem ca de dimineață să vedem împreună și răsăritul, dar cine mai reușea să adoarmă? Constanța ne cheama și nu putem sta în hotel. Ne-am plimbat ore bune prin orașul adormit, iar apoi am ajuns din nou pe plajă, așteptând cuminți soarele. Dacă am simțit vreun pic de oboseală acum a dispărut cu totul. Răsăritul este și mai superb decât apusul. Poți vedea cu ochii tăi cum sclipește marea și din ea răsare soarele, stăpânul cerului. Era timpul să ne întoarcem la hotel pentru câteva ore de somn.

Am adormit tot cu gândul la mare, la soare. Ziua a trecut atât de repede, încât nici nu am simțit. Am apucat să vizităm Aqua Magic Park și Delfinariul, ambele locații superbe ne-au încântat cu frumusețea lor. De pe la ora 16:00 și până la 19:00 am rămas la piscină bucurându-ne de soare. Mai apoi am avut un super party la Restaurantul Aurora, un grup de turiști a decis să îl organizeze și noi am acceptat invitația. A fost superb, sala mare, dans și distracție. A doua zi de dimineață încercam să îi explic iubitului meu că nu mai vreau să plec, începusem să mă smiorcăi când… 

• Iubita trezește-te am ajuns la Constanța!

Deschid ochii buimacă, cum adică am ajuns la Constanța? Revăd gara, hotelul de albastrul acela sclipitor. Mă uit la ceas și realizeze că am adormit cu tableta în mână. După atâtea poze și video-uri am reușit să recreez ceea ce deja văd în fața ochilor. 

Am petrecut două zile minunate, am avut parte de peripeții, iar acum noi am venit cu ideea petrecerii. Nu pot să vă redau toate sentimentele care m-au încercat în aceste zile, dar vă invit să descoperiți Hotel Aurora.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog Spring 2017!