Numele meu este Elisabeth și m-am născut în mărețul Palat Topkapi din Instanbul. Încă de mică am știut să profit de faptul că eram cea mai pufoasă de pe pământ. Soarta a făcut să îmi iesă în cale Sultana Safiye, care nu a reușit să reziste blăniței mele catifelate. Nu există persoană pe pământ care să îmi stea în cale. La început Sultana a încercat să mă dreseze, dar am lăsat-o câteva zile fără pufoșenia mea și a cedat. De atunci fiecare servitor care mă vede trebuie să facă plecăciunea de rigoare. 

O vrăjitoare bătrână mi-a oferit o oglindă fermecată. În fiecare dimineața Meleki, slujitoarea mea de încredere, îmi aducea oglinda. Devenise deja o rutină să aud de la oglindă că sunt cel mai pufos lucru existent în lumea largă. Pentru ca vraja să aibă efect trebuia doar să pronunț cuvintele:

„Oglindă, Oglinjoara mea, cine e cea mai pufoasă din lumea largă?”, iar Oglinda îmi răspundea:

„Nu există nimic pe acest Pământ mai pufos decât blănița stăpânei mele.”

eu si Safiye(sursa adevarul.ro)

După ce auzeam toate acestea puteam să îmi continui ziua liniștită. Nu exista nimeni care să se compare cu mine, iar asta îmi dădea putere. Anii au trecut, iar oglinda îmi stătea mereu aproape. Îmi aduc și acum aminte de acea seară, parcă blănița mea simțea pericolul și voia să mă anunțe. Trecusem împreună prin numeroase pericole și tragedii, dar de această totul părea altfel. Întreaga seară nu reușisem să închid un ochi, iar când Meleki a venit cu oglinda eram deja trează.

„Oglindă, Oglinjoara mea, ridică-mi piatra de pe inimă și spune-mi încă o dată cine e cea mai pufoasă din lume.”

„Draga mea stăpână, v-am stat ani la rândul alături. Aș vrea să vă pot minți, dar vraja făcută acum mulți ani mă oprește. Este adevărat aveți cea mai pufoasă blăniță din țară. Dar din păcate în această seară, într-o țară îndepăratată, a luat naștere un lucru și mai pufos. Oamenii vorbesc despre o cremă fermecată, din mâncarea căreia nimeni nu se poate opri. Este atât de pufoasă încât nori de pe cer sunt nimic în comparație cu ea.”

„Cum este posibil așa ceva? Mie mi-au trebuit zile întregi pentru a-i convinge pe toți că blănița mea este cea mai pufoasă. În schimb această cremă i-a cucerit imediat. Sub nici o formă această creație miraculoasă nu poate ajunge în Palat, dacă Sultana o va vedea va renunța la mine.”

„Din păcate Sultana deja a comandat 30 de cutii… Am auzit-o spunând că vrea să câștige cel puțin o pufoșenie.”

„Mă va schimba cu acea creație, iar eu nu pot permite asta. Trebuie să împiedic cumva ca pufoșenia să intre în Serai. Nici nu vreau să aud ce pufoșenie vrea să câștige.”

Zilele au trecut și a venit momentul sosirii pufoșeniei la Palat.

„Draga mea stăpână, galera cu care a venit pufoșenia a ancorat în port. Între timp am aflat că numele ei este BrânzăPufoasă. Sursele mele mi-au comunicat că este o cremă de brânză pufoasă care a reușit să subjuge oamenii de pe tot globul. S-a creat o isterie, mii de oameni încearcă să dovedească că sunt cei mai mari Fani Brânză de pe glob.”

„Nu îți face griji, acea BrânzăPufoasă nu se va apropia de Sultana mea. Nu o pot vedea cum preaslăvește altceva în afară de mine.”

Vocea melodioasă a lui Meleki a anunțaț sosirea invitatului special. Era momentul potrivit pentru a acționa, folosindu-mă de toată pufoșenia mea m-am pus în brațele sultanei și am început să torc. Fix atunci au intrat pe ușa cu o cutie ciudată. Era foarte mică și colorată, nu arăta ca nimic din ce văzusem până atunci.  Au durat câteva secunde până cutia a ajuns în mâinile Sultanei, a desfăcut ambalajul si am putut observa cea mai albă compoziție.

Safiye era uimită ce compoziția stranie. Mi-am revenit când am văzut cum se comportă în fața BrânzeiPufoase și mi-am dat seama că sultana nu o poate avea. Astfel că a fost nevoie de o lăbuță pentru ca întreaga compoziție să se verse pe jos. Pentru prima oară Sultana m-a certat și m-a dat afară. Nu îmi venea să cred, acest lucru m-a făcut să îmi dau seama că acea pufoșenie este o belea pentru mine. 

Meleki s-a întors în câteva minute cu o tavă nouă, dar acum eram pregătită. Am așteptat să ajungă în dreptul meu și am sărit în fața ei. Săraca fată s-a chinuit să nu mă calce, ultima persoană care mă călcase sfârșise în Bosfor. Chiar dacă s-a dezechilibrat nu m-a atins, însă nu mai era nici o șansă pentru pufoșenia care zăcea acum pe jos. Au urmat multe alte peripeții al cărui rezultat era deja cunoscut: pufoșenia pierdea în ritm alert. Cum mi-am dat seama că în curând voi fi închisă am decis să elimin problema direct de la sursă.

Unde ar putea sta o astfel de pufoșenie, dacă nu în magazia Palatului? Fără a fi văzută de nimeni am intrat în cameră, nu a durat mult până am văzut pufoșenia. Stătea în cutii frumos colorate, aproape că m-am gândit că este păcat să o sacrific, apoi mi-am adus aminte cât de mult am nevoie de iubirea Sultanei. Am ajuns pe masă o dată cu intrarea lui Meleki, nu aveam nevoie decât de un pas până la Brânză Pufoasă. Cu toate acestea Meleki a fost mai rapidă. 

Nu îmi venea să cred că toate eforturile mele fuseseră în zadar. Acum stăteam în camera de lângă cea a sultanei și ascultam. Era clar că încercase pufoșenia și că a fost mulțumită de ea. Se pare că venea timpul să mă mut de la palat, după atâția ani locul meu era ocupat de BrânzăPufoasă. Se pare că Sultana Safiye avea să îmi anunțe plecarea, ea a intrat în cameră cu BrânzăPufoasă în mână. Nu îmi venea să cred că mă putea sacrifica pentru o cremă de brânză.

„Draga mea, Elisabeth. Nu știu de ce te-ai comportat așa de ciudat astăzi, dar nu pot să nu îmi împart bucuria cu tine. Tocmai ce a sosit de la Delaco o delicioasă cremă de brânză pufoasă. Am comandat-o special pentru tine, mai ales că știu cât de mult iubești brânza. Însă te avertizez, această cremă este foarte pufoasă, o gură este necesară pentru a te simți deasupra norilor. Această cutie este pentru tine, draga mea prietenă, sper să îți placă.”

Nu îmi venea a crede… pentru mine?… făcuse ea asta pentru mine?… M-am apropiat cu teamă de cutia cu BrânzăPufoasă, mă simțeam ca și cum mi s-a întins o capcană. Cu toate acestea după prima înghițitură, toate problemele mele au dispărut. Parcă pășisem pe pajiștile verzi ale raiului. Mă simțeam ca și când tocmai mâncasem o bucată din cel mai alb nor de pe cerul înalt. Oglinda avea dreptate, nu există nimic mai pufos decât această cremă de brânză. O dată cu trecerea timpului am devenit un adevărat Fan Brânză. Acum diminețile mele încep cu BrânzăPufoasă, oglinda fermecată zace acum în unul dintre rafturile vechi ale palatului. Am învățat că este mai bine să apreciez acest lucru pufos decât să fiu împotriva lui. 

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog Sping 2017