Amintirea unei vacanțe speciale într-o poză!
Poze, poze, poze… în zilele noastre toată lumea face poze. Cu toate acestea când a fost ultima oară când v-ați întrebat oare ce spune poza mea? Ei bine cei de la Momondo ne invită la un super concurs pe Instagram, mai exact trebuie să punem o poză dintr-o vacanță și să îi spunem povestea. Puteți afla mai multe detalii accesând link-ul de mai sus. Ce puteți câștiga? Simplu o călătorie în valoare de 1500 Euro. Haideți să vă spun însă povestea pozei mele preferate.
„Marți seara m-a sunat una dintre cele mai bune prietene ale mele și m-a întreabat dacă vreau să merg la grătar. Cum mi-a spus că ea nu poate veni și nu cunoșteam pe mai nimeni de acolo am întrebat dacă pot să o iau și pe sora mea. Era primul grătar la care participam așa că aveam puține emoții, mai ales că ne luase din scurt. În sâmbăta aceleași săptămâni ne-am făcut curaj să mergem la punctul de întâlnire. Acolo am mai descoperit câțiva prieteni și am început să ne relaxăm. Eram în jur de 40-50 de persoane, ne-am grupat astfel încât fiecare dintre noi să meargă cu cineva care deținea o mașină.
Spre rușinea mea nici o întrebasem pe prietena mea unde mergem, știam că undeva aproape de Bratovoiești, dar nu știam locația exactă. În mașină am aflat că vom face grătarul la una din Cabanele de Vânătoare ale lui Ceaușescu. Îmi aduc și acum aminte cum asfaltul s-a terminat și noi am intrat pe un drum mai de țară. Peisajul era atât de frumos, dar din păcate telefonul meu nu a reușit să facă nici măcar o poză ok. Îmi aduc și acum aminte cum aerul acela curat mi-a invadat nările. Chiar dacă afară începuse să fie puțină răcoare voia bună ne-a cucerit imediat.
V-am spus ceva de o poză, ei bine poza de mai jos îmi aduce aminte mereu de acest grătar unic:
Ajunsesem cam de o ora jumatate, maxim doua și începusem să ne plictisim, așa că alături de băieții din spatele nostru, Bogdan, Sebi și Cătălin, am decis să vedem ce secrete mai ascunde pădurea. Ne-am plimbat cam o jumătate de oră și mai apoi am zis să vedem și locul în care aterizau elicopterele pe timpul lui Ceașescu. Pe drum ne-am oprit să facem poza asta și la maxim un minut după realizarea ei băieții au făcut o glumă de genul:
„Uite un șarpe”. Eu sperioasă din fire am scos un mic țipăt, după care ne-am pus toți pe râs. Un zgomot din verdeață ne-a atras însă atenția. Îmi aduc și acum aminte ochii aceia care sclipeau în întuneric.
Cătălin: Aveți grijă că este un porc mistreț. Nu faceți mișcări bruște, dacă nu mă înșel este o mamă mistreț și are pui.
În secunda doi mi-a înghețat sângele în vene, de această dată nu mai aveam curaj să țip. Până în acel moment nu mai fusesem pusă în situația de a sta față în față cu un animal sălbatic. Prin mintea mea treceau toate acele secvențe din filmele de groază când câțiva membri ai grupului se despart de restul și ajung uciși. Îmi venea să râd la gândul că de fiecare dată ziceam „Da cine v-a pus să plecați?”. Am început să ne întoarcem cu pași cât mai mici și cu ochii spre animal, în speranța că am putea contracara un posibil atac. Nici nu știu dacă în minutele alea am respirat, dar inima mea parcă se oprise în loc.
Sebi: Hai măi de ce vă faceți probleme, uite ce porcușor țepos. Hai vino la tata să te mângâie. „Papă lapte” mai sunteți și voi.
Ne-am uitat speriați spre Bogdan, singura persoană care îl putea opri pe Sebi să încerce să se joace cu porcul mistreț. Nici nu știu cum am reușit să îl luăm de acolo și să ne întoarcem la grătar. Când am ajuns la ceilalți eram albi la față și ne uitam de fiecare dată în spate să vedem dacă nu cumva porcul mistreț ne-a urmărit. Sebi era singurul care nu avea probleme, acum fie că era mai reciptiv din fire sau fie era vina celor câteva beri pe care le băuse înainte sincer nu știu. După pățania noastră nimeni nu a mai îndrăznit să ajungă în acea zonă a pădurii. În primele minute am rămas efectiv în tăcere, apoi am început să facem glume pe seama pățaniei.
În rest petrecerea a descurs normal, muzică, mâncare, băutură, cu toate acestea mica întâlnire mi-a rămas mereu vie în memorie. Am tot încercat să caut în pozele făcute acolo prezența unui porc mistreț, dar nu am reușit să găsesc nimic. De câte ori mă uit la poză îmi aduc aminte că mai întâi trebuie să întreb dacă există pericole în pădure și mai apoi să încep să explorez. Sincer m-aș întoarce de fiecare dată la acea cabană pentru că este un mic paradis al naturii.”
Unde aș vrea să fac cele mai frumoase poze și să trăiesc cele mai spectaculoase povești?
De când am descoperit Momondo și concursul lor mă tot întreb unde aș vrea să merg în vacanță. Ce este drept pot număra pe degete vacanțele de până acum și tocmai de aceea nu am reușit să fac și eu poze mai frumoase. Sunt sigură că cei care m-au citit până acum și cei care mă cunosc știu deja ce țară aș alege pentru cea mai frumoasă vacanță 😀 😀 😀 . Pentru cei care nu mă cunosc vorbesc de Turcia.
O țară frumoasă atât din punct de vedere al peisajelor, cât și din cel al atracțiilor turistice. Mereu mi-a plăcut să aflu cât mai multe despre această țară, despre sultani și sultane, despre moscheei și palate, nu mai vorbesc de serialele turcești. Acum am ajuns să le urmăresc direct în turcă pentru că nu mai am răbdare să le văd traduse la televizor. Cei de la Momondo mi-au făcut o surpriză foarte frumoasă având pe site oferte pentru 12 orașe din Turcia. Sinceră să fiu nu știu asupra căreia m-aș opri prima oară. Cu toate acestea știu că aș avea parte de o vacanță de vis și m-aș întoarce cu un întreg album de fotografii.
O călătorie pe urmele ADN-ului!
Știu că prin dorința prezentată am reușit să stârnesc câțiva dintre cititorii care nu vor să audă cuvântul turci. Cu toate acestea știți voi câte naționalități se află în ADN-ul vostru? Știu, mulți dintre voi veți spune eu sunt român 100%, eu sunt italian 100%, cu toate acestea eu nu cred că există persoane care să aibă gene 100% dintr-o anumită țară. Știți de ce? Pentru că ADN-ul nostru este format din 50% de la tată, 50% de la mamă, la rândul lor fiecare dintre ei au luat câte 50% de la bunicii noștri și tot așa.
Mie toată lumea îmi spune că sigur eu sunt conectată cu Turcia, sincer mi-ar face o mare plăcere să aflu dacă acest lucru este adevărat sau nu. Ar fi o reală experiență mai ales că din câte am înțeles nimeni din neamul meu nu a fost turc. Dar cine mai știe ce stră-stră-stră…-străbunic/străbunică a avut tangențe cu turcii O:) ? Tocmai de aceea mi-aș dori să iau parte la The DNA Journey.
Eu vă invit și pe voi să descoperiți cât de diversificat este ADN-ul vostru, haideți să pornim împreună în căutarea ADN-ului. Sunt sigură că răspunsul vă va uimi chiar și pe voi. Știți care este partea cea mai mișto? Nu trebuie să plătiți nimic, nu aveți nevoie decât de un motiv destul de solid pentru care vreți să aflați asta. Așa cum probabil v-ați dat seama vorbesc de un concurs organizat tot de Momondo.
Ce trebuie să faceți pentru a intra în joc?
Simplu lăsați pe pagina concursului motivul vostru, vorbim de maxim 250 caractere, găsiți link-ul mai sus. Mai simplu spus trebuie să răspunzi la întrebarea „cum vei deschide lumea prin intermediul călătoriilor?”. Dacă ai fost ales poți merge chiar mai departe, te poți filma în timp ce citești rezultatele, iar la final poți câștiga un premiu de 1500 euro pentru a merge pe urmele ADN-ului tău. Asta înseamnă că poți vizita ce țări dorești tu de pe lista țărilor rezultate în urma testului ADN. Doar gândește-te cum ar fi să mergi în țara respectivă și să te gândești că 20% din ADN-ul tău provine de acolo.
Un astfel de test nu este bun doar pentru a-ți stârni curiozitatea, ci din contră pentru a elimita diversele prejudecăți. De foarte multe ori uităm că toți suntem oameni și preferăm să îi marginalizăm pe cei de altă etnie, religie sau mai știu eu după ce alt criteriu. Acest lucru nu este deloc corect, dacă aveți timp vă invit să vedeți și videoclip-urile de pe pagina testului ADN.